atlas (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATLAS1, atlase, s. n. I. (
Anat.) Prima vertebră cervicală, care se articulează cu occipitalul și cu axisul.
II. Colecție de hărți geografice, sistematizate după anumite criterii. ♦ Colecție de imagini, hărți, grafice etc., folosită ca material documentar ilustrativ într-un domeniu științific.
Atlas lingvistic. ♦ (În sintagma)
Atlas cultural = emisiune de radio sau televiziune care cuprinde noutăți culturale, informații culturale etc. [
Pl. și: (
II)
atlasuri] – Din
fr. atlas.atlas (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATLÁS2 s. n. v. atlaz.atlas (Dicționar de neologisme, 1986)ATLÁS1 s.n. 1. Lucrare de cartografie care conține hărți geografice (însoțite uneori de explicații și date în legătură cu regiunile respective). ◊
Atlas lingvistic = lucrare care prezintă pe hărți răspândirea teritorială a diferitelor fapte de limbă.
2. Lucrare care conține o colecție de desene, stampe etc. [Pl.
-se, -suri. / < fr.
atlas].
atlas (Dicționar de neologisme, 1986)ATLÁS2 s.n. Prima vertebră a gâtului. [< fr.
atlas, cf.
Atlas – personaj mitologic care sprijinea cerul pe umeri].
atlas (Marele dicționar de neologisme, 2000)ATLÁS1 s. n. culegere de hărți, planșe, planuri, grafice, stampe etc. ◊ ~ lingvistic = lucrare care prezintă pe hărți răspândirea teritorială a unor fapte de limbă. (< fr.
atlas)
atlas (Marele dicționar de neologisme, 2000)ATLÁS2 s. n. prima vertebră a gâtului. (< fr.
atlas)
atlas (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ATLÁS1 (‹
fr.; {s}
gr. Atlas)
s. n. Culegere de hărți, grafice, planșe, desene asupra unui subiect dar, sistematizată după diferite criterii, cu scopul de a da un ansamblu coerent (
a. geografic, geologic, ceresc, istoric, folcloric, lingvistic). Primul
a. geografic a fost întocmit în doua jumătate a
sec. 16 de către G. Kremer (Mercator); primul
a. geografic românesc a fost întocmit de Gh. Asachi în 1838.
atlas (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ATLÁS2 (‹
fr. {i}; {s}
gr. Atlas)
s. n. (
ANAT.) Prima vertebră cervicală, de formă circulară, care se articulează prin intermediul fațetei superioare cu osul occipital, air prin intermediul fațetei inferioare cu axisul, suportînd astfel întreaga greutate a capului.
atlas (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ATLAS (în mitologia greacă), titan osîndit de Zeus să sprijine veșnic pe umerii săi bolta cerească.
atlas (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ATLAS, El ~, ansamblu montan în N Africii, întins de la
Oc. Atlantic la
M. Mediterană (
G. Sirta Mică), în direcția SV-NE, pe
c. 2.000 km. Este format din două lanțuri principale de munți: lanțul septentrional, care începe de la
str. Gibraltar cu
M-ții Rif și se desfășoară apoi de-a lungul țărmului
M. Mediterane prin A. Mic (Tell) pînă la Capul Ras ben-Seka, și lanțul meridional, care se înalță pe litoralul
Oc. Atlantic în fața
Arh. Canare, constituit din trei grupe paralele:
A. Înalt (El-Atlas El-Kebir) cu
alt. max. de 4.165 m (
vf. Djebel Toubkal), alcătuit din roci cristaline în V și calcare în E;
A. Mijlociu (El-Atlas El-Moutaouāssit) aflat la N de
A. Înalt și
Antiatlasul, la S de acesta.
A. Înalt se continuă către V cu
A. Saharian, care închide, împreună cu cu
A. Mic, din N
pod. „Chott-urilor”, cu
alt. cuprinse între 400 și 1.200 m, populat de numeroase lacuri. Treapta mai coborîtă a munților
A. o constituie mesetele marocană și algeriană.