atingere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATÍNGERE, atingeri, s. f. Acțiunea de
a (se) atinge și rezultatul ei. –
V. atinge.atingere (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATÍNGERE, atingeri, s. f. Acțiunea de
a (se) atinge și rezultatul ei. ◊
Expr. A intra (sau
a fi, a veni, a ajunge)
în atingere cu... = a intra (sau a fi, a veni etc.) în contact cu..., în relații cu...
atingere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)atíngere s. f.,
g.-d. art. atíngerii; pl. atíngeriatingere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)atingere f. lucrarea de a atinge și rezultatul ei:
1. pipăire, lovire ușoară;
2. fig. înduioșare;
3. contact;
4. (galicism) lovitură morală, ofensă (= fr.
atteinte).
atingere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATÍNGERE, atingeri, s. f. Acțiunea de
a (se) atinge și rezultatul ei. —
V. atinge.