atinge (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATÍNGE, atíng, vb. III.
1. Tranz. și
refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață.
A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor).
L-a atins pe umăr. ♦ (
Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦
Refl. și
tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza.
S-a atins de instituția justiției. ♦
Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦
Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca.
3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin
prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva.
Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦
Refl. (
Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva.
5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [
Perf. s. atinsei, part. atins] –
Lat. attingere.atinge (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)atínge (atíng, atíns), vb. –
1. A lua contact direct, ușor, cu un lucru sau o suprafață, a pune mîna. –
2. A freca, a fi în contact. –
3. A ajunge pînă la... –
4. (
Arg.) a lua în stăpînire, a-și însuși; a înhăța. –
5. A veni în contact în mod neplăcut, a dăuna, a leza. –
6. A mișca, a emoționa, a înduioșa. –
7. A răni, a produce leziuni. –
8. (
Arg.) A bate, a cîrpi. –
9. A pomeni, a aminti, a face aluzie la ceva. –
10. A se referi, a fi în legătură. –
11. (
Arg.) A avea legături cu o femeie.
Lat. attingĕre (Pușcariu 161; Candrea-Dens., 108; REW 768; DAR);
cf. it. attingere, v. prov. atenher, față de
lat. *
attangĕre ›
fr. atteindre, cat. atanyer, astur. atanguer. –
Der. atingător, adj. (care atinge; jignitor; relativ la; sensibil; emoționant);
atinsătură, s. f. (
înv., contact);
atinsură, s. f. (
înv., contact).
atinge (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATÍNGE, atíng, vb. III.
1. Tranz. și
refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață.
2. Tranz. A lovi, a izbi. ♦
Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. ♦
Fig. A face aluzii jignitoare; a ofensa. ♦
Fig. A impresiona, a înduioșa.
Atins de farmecul vieții, Mă simt o forță (VLAHUȚĂ).
3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin
prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva, a beneficia de ceva.
El nu se atinse de comori (RETEGANUL). ♦ A se ocupa, a se interesa (de ceva).
4. Tranz. A pomeni despre un lucru în treacăt; a schița.
5. Refl. (
Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva.
6. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [
Perf. s. atinsei, part. atins] –
Lat. attingere.atinge (Dicționar de argou al limbii române, 2007)atinge, ating v. t. a bate
atinge (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)atínge (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. atíng, 1
pl. atíngem, perf. s. 1
sg. atinséi, 1
pl. atínserăm; part. atínsatinge (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)atinge v.
1. a pipăi, a se lovi încet de ceva sau de cineva:
atinse fierul; 2. fig. a mișca puțin inima, a o îndupleca către milă;
3. fig. a înțepa prin vorbe:
îl atinge unde-l doare; 4. a atenta:
nimeni nu s’a putut atinge de împărăția mea ISP.;
5. a avea ceva în vedere (drept scop sau obiect), a privi:
cât se atinge de asta. [Lat. ATTINGERE].
atinge (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATÍNGE, ating, vb. III.
1. Tranz. și
refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață.
A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor).
L-a atins pe umăr. ♦ (
Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦
Refl. și
tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza.
S-a atins de instituția justiției. ♦
Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦
Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca.
3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin
prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva.
Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦
Refl. (
Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva.
5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [
Perf. s. atinsei, part. atins] —
Lat. attingere.