atestat - explicat in DEX

atestat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ATESTÁT¹, atestate, s. n. Act prin care se atestă ceva (mai ales certificat sau diplomă de studii). – Din germ. Attestat.

atestat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ATESTÁT², -Ă, atestați, -te, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care este dovedit, confirmat. ♦ Care există în scris. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice etc.) Care este confirmat în grad. – V. atesta.

atestat (Dicționar de neologisme, 1986)
ATESTÁT s.n. Act care atestă ceva; (spec.) diplomă, certificat de studii. [Pl. -te. / cf. germ. Attestat, lat. attestatum < attestari – a depune mărturie].

atestat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ATESTÁT s. n. document oficial care atestă ceva; diplomă, certificat de studii. (< germ. Attestat)

atestat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ATESTÁT, atestate, s. n. Act prin care se atestă ceva; certificat sau diplomă de studii. – Germ. Attestat.

atestat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*atestát n., pl. e (d. a atesta; germ. attestat). Certificat, adeverință: atestat de absolvirea școaleĭ primare.

atestat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
atestát s. n., pl. atestáte

atestat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
atestat n. mărturie scrisă.

atestat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ATESTÁT¹, atestate, s. n. Act prin care se atestă ceva (mai ales certificat sau diplomă de studii). — Din germ. Attestat.

atestat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ATESTÁT², -Ă, atestați, -te, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care este dovedit, confirmat. ♦ Care există în scris. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice etc.) Care este confirmat în grad. — V. atesta.