atestare - explicat in DEX

atestare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ATESTÁRE, atestări, s. f. Acțiunea de a atesta și rezultatul ei. – V. atesta.

atestare (Dicționar de neologisme, 1986)
ATESTÁRE s.f. Acțiunea de a atesta și rezultatul ei; mărturie, dovadă. ♦ Prezență a unui cuvânt într-un text scris, mărturie a existenței sale în limbă. [<atesta].

atestare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ATESTÁRE, atestări, s. f. Acțiunea de a atesta și rezultatul ei; mărturie, dovadă.

atestare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
atestáre s. f., g.-d. art. atestắrii; pl. atestắri

atestare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ATESTÁRE, atestări, s. f. Acțiunea de a atesta și rezultatul ei. — V. atesta.