atenua (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATENUÁ, atenuez, vb. I.
Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊
Refl. Durerea i s-a atenuat. [
Pr.:
-nu-a] – Din
fr. atténuer, lat. attenuare.atenua (Dicționar de neologisme, 1986)ATENUÁ vb. I. tr. A micșora, a slăbi, a modera, a ușura (puterea, intensitatea unui fenomen, a unui fapt etc.). [Pron.
-nu-a. / < fr.
atténuer, lat., it.
attenuare].
atenua (Marele dicționar de neologisme, 2000)ATENUÁ vb. tr. a micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. (< fr.
atténuer, lat.
attenuare)
atenua (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATENUÁ, atenuez, vb. I.
Tranz. A micșora intensitatea sau gravitatea unui fapt; a reduce, a scădea, a modera. ◊
Refl. Durerea i s-a atenuat. [
Pr.:
-nu-a] –
Fr. atténuer (
lat. lit. attenuare).
atenua (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)atenuá (a ~) (-nu-a) vb.,
ind. prez. 3
atenueáză, 1
pl. atenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3
să atenuéze; ger. atenuấnd (-nu-ând)atenua (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATENUÁ, atenuez, vb. I.
Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊
Refl. Durerea i s-a atenuat. [
Pr.:
-nu-a] — Din
fr. atténuer, lat. attenuare.atenuà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)atenuà v. a face mai puțin grav, a micșora puterile, a slăbi.