atenție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATÉNȚIE, (
3)
atenții, s. f. 1. Însușire care constă în orientarea și în concentrarea activității psihice într-o anumită direcție.
2. Interes, grijă, preocupare specială a cuiva pentru ceva. ◊
Expr. În atenția cuiva = reclamând luarea-aminte specială a cuiva.
A da (sau
a acorda) atenție (unei probleme) = a considera ca important. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ascultă! bagă de seamă! ia seama!
3. Atitudine de bunăvoință, de amabilitate; gest, faptă amabilă. ◊
Loc. vb. A da (sau
a acorda) atenție (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). ♦ (
Concr.) Dar, cadou. [
Var.:
atențiúne s. f.] – Din
fr. attention, lat. attentio, -onis.atenție (Dicționar de neologisme, 1986)ATÉNȚIE s.f. 1. Proces psihic complex care contribuie la perceperea distinctă numai a anumitor impresii din mai multe impresii simultane, prin orientarea și concentrarea conștiinței într-o anumită direcție.
2. Interes, preocupare, grijă. ◊
În atenția cuiva = reclamând luarea-aminte specială a cuiva.
3. (
La pl.) Atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate. ◊
A da atenție (cuiva) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). ♦ (
Concr.) Dar, cadou. [Var.
atențiune s.f. / cf. fr.
attention, it.
attenzione, lat.
attentio].
atenție (Marele dicționar de neologisme, 2000)ATÉNȚIE I.
s. f. 1. perceperea distinctă numai a anumitor impresii din mai multe simultane, prin orientarea și concentrarea conștiinței într-o anumită direcție. 2. interes, preocupare, grijă. 3. (pl.) atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate. ♦ a da ~ (cuiva) = a fi amabil, curtenitor. ◊ dar, cadou oferit cuiva în schimbul unor mici servicii. II. interj. fii atent! bagă de seamă! (< fr.
attention, lat.
attentio)
atenție (Dicționar de argou al limbii române, 2007)atenție, atenții s. f. 1. cadou.
2. (
eufem.) mită
atenție (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ATENȚIE! atalica!, bungheală la nasolu’!, bungheală la nasolu’ că ne bunghește de la pandaimos!, șase!, șase-șase!, șestul!, zexe!
atenție (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATÉNȚIE, (
3)
atenții, s. f. 1. Proces psihic complex, conștient și voluntar sau involuntar, prin care, din mai multe impresii simultane, percepem în mod deosebit de clar numai câteva. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ascultă! bagă de seamă! ia seama!
2. Interes, grijă, preocupare. ◊
Expr. În atenția cuiva = reclamând luarea-aminte specială a cuiva.
A da (sau
a acorda)
atenție (unei probleme) = a considera ca important.
A-și îndrepta atenția = a-și concentra luarea-aminte.
3. Atitudine de bunăvoință, de amabilitate; gest, faptă amabilă; (
concr.) cadou, dar. ◊
Expr. A da atenție (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). [
Var.:
atențiúne s. f.] –
Fr. attention (
lat. lit. attentio, -onis).
atenție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aténție (-ți-e) s. f.,
art. aténția (-ți-a), g.-d. art. aténției; (atitudini, gesturi, cadouri)
pl. aténții, art. aténțiile (-ți-i-)atenție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATÉNȚIE, (
3)
atenții, s. f. 1. Însușire care constă în orientarea și în concentrarea activității psihice într-o anumită direcție.
2. Interes, grijă, preocupare specială a cuiva pentru ceva. ◊
Expr. În atenția cuiva = reclamând luarea-aminte specială a cuiva.
A da (sau
a acorda)
atenție (unei probleme) = a considera ca important. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ascultă ! bagă de seamă ! ia seama !
3. Atitudine de bunăvoință, de amabilitate; gest, faptă amabilă. ◊
Loc. vb. A da (sau
a acorda)
atenție (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). ♦ (
Concr.) Flori, obiecte etc. oferite cuiva în schimbul unor mici servicii; dar, cadou. [
Var.:
atențiúne s.
f.] — Din
fr. attention, lat. attentio -onis.