ataxie - explicat in DEX

ataxie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ATAXÍE s. f. (Med.) Tulburare a coordonării mișcărilor voluntare din cauza lezării unor căi nervoase și centri nervoși. – Din fr. ataxie.

ataxie (Dicționar de neologisme, 1986)
ATAXÍE s.f. (Med.) Boală a măduvei spinării și (rar) a cerebelului, caracterizată prin incapacitatea de a coordona mișcările. [Gen. -iei. / < fr. ataxie, cf. gr. a – fără, taxis – ordine].

ataxie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ataxíe (-íi), s. f. – Tulburare a coordonării mișcărilor voluntare. Gr. ἀταξία (sec. XVIII, cf. Gáldi 155). – Der. ataxic, adj. (bolnav de ataxie).

ataxie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ATAXÍE s. f. sindrom psihomotor caracterizat prin incapacitatea de a coordona mișcările. (< fr. ataxie, gr. ataxia)

ataxie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ataxíe f. (vgr. ataxía, dezordine). Med. Dezordine în mișcările corpuluĭ (cînd nu maĭ eștĭ stăpîn pe mișcărĭ): ataxie locomotrice. Sec. 18. (d. ngr.). Abatere morală: ataxia unuĭ preut [!].

ataxie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ataxíe s. f., art. ataxía, g.-d. ataxíi, art. ataxíei

ataxie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ataxie (locomotrice) f. boală nervoasă ce face imposibilă coordinarea mișcărilor.

ataxie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ATAXÍE s. f. (Med.) Tulburare a coordonării mișcărilor voluntare din cauza lezării unor căi nervoase și centri nervoși. — Din fr. ataxie.