atavism - explicat in DEX

atavism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ATAVÍSM s. n. Apariție la un descendent animal sau vegetal a unor particularități (fizice sau psihice) proprii ascendenților îndepărtați. – Din fr. atavisme.

atavism (Dicționar de neologisme, 1986)
ATAVÍSM s.n. Apariție la unele vietăți (mai ales din regnul animal) a unor caractere neobișnuite, pe care le-a avut un strămoș îndepărtat. [Pl. -me. / < fr. atavisme, cf. lat. atavus – strămoș].

atavism (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ATAVÍSM s. n. 1. reapariție (la unele animale sau plante) a unor caractere ancestrale latente. 2. ansamblu de caractere ereditare. (< fr. atavisme)

atavism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ATAVÍSM s. n. Ivire, la unele exemplare din regnul vegetal sau animal, a unor particularități (fizice sau psihice) neobișnuite, dar proprii strămoșilor îndepărtați. – Fr. atavisme.

atavism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!atavísm s. n., (particularități) pl. atavísme

atavism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
atavism n. tendința ființelor de a reproduce, după mai multe generațiuni, în organismul lor unele caractere ale străbunilor.

atavism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ATAVÍSM, (2) atavisme, s. n. 1. Apariție la un descendent animal sau vegetal a unor particularități (fizice sau psihice) proprii ascendenților îndepărtați și care nu s-au manifestat în generațiile intermediare. 2. Particularitate proprie atavismului (1). — Din fr. atavisme.