atavic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATÁVIC, -Ă, atavici, -ce, adj. Transmis prin atavism. – Din
fr. atavique.atavic (Dicționar de neologisme, 1986)ATÁVIC, -Ă adj. Transmis prin atavism; (
p. ext.) primitiv, sălbatic. [< fr.
atavique].
atavic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ATÁVIC, -Ă adj. referitor la atavism, transmis prin atavism. (< fr.
atavique)
atavic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATÁVIC, -Ă, atavici, -e, adj. Transmis prin atavism;
p. ext. primitiv, sălbatic. –
Fr. atavique.atavic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)atávic adj. m.,
pl. atávici; f. atávică, pl. atáviceatavic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATÁVIC, -Ă, atavici, -ce, adj. Transmis prin atavism. — Din
fr. atavique.