ațâțător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AȚÂȚĂTÓR, -OÁRE, ațâțători, -oare, adj. Care ațâță (
2); provocator; excitant. ♦ (Substantivat) Persoană care îndeamnă la acțiuni (sociale, politice) reprobabile. –
Ațâța +
suf. -ător.