ațâța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AȚÂȚÁ, ațấț, vb. I.
1. Tranz. A aprinde focul sau a-l face să ardă mai bine.
2. Tranz. și
refl. (
Fig.), A (se) întărâta, a (se) asmuți; a (se) excita. – Din
lat. *attitiare (<
titio, -onis „tăciune”).