astrologic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASTROLÓGIC, -Ă, astrologici, -ce, adj. Care aparține astrologiei, privitor la astrologie, de astrologie. – Din
fr. astrologique, lat. astrologicus.astrologic (Dicționar de neologisme, 1986)ASTROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la astrologie. ◊
Literatură astrologică = literatură cu caracter divinatoriu, întemeiată pe credința în influența aștrilor asupra destinului. [Cf. fr.
astrologique, lat.
astrologicus].
astrologic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASTROLÓGIC, -Ă adj. referitor la astrologie. ♦ literatură ~ă = literatură cu caracter divinatoriu, întemeiată pe credința în influența aștrilor asupra destinului. (< fr.
astrologique, lat.
astrologicus)
astrologic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASTROLÓGIC, -Ă, astrologici, -e, adj. De astrologie. –
Fr. astrologique (
lat. lit. astrologicus).
astrologic (Dicționaru limbii românești, 1939)*astrológic, -ă adj. (vgr.
astrologikós. De astrologie. Adv. Pin [!] astrologie.
astrologic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)astrológic adj. m.,
pl. astrológici; f. astrológică, pl. astrológiceastrologic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)astrologic a. privitor la astrologie.
astrologic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASTROLÓGIC, -Ă, astrologici, -ce, adj. Care aparține astrologiei, privitor la astrologie, de astrologie. — Din
fr. astrologique, lat. astrologicus.