asterisc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASTERÍSC, asteriscuri, s. n. Semn grafic în formă de steluță care se pune după un cuvânt pentru a indica trimiterea la o notă ori înaintea elementelor (lexicale) neatestate și reconstituite etc. – Din
fr. astérisque, lat. asteriscus.asterisc (Dicționar de neologisme, 1986)ASTERÍSC s.n. Semn tipografic în formă de stea (*), care, pus într-un text, indică prezența unei note la subsol sau, înaintea unor elemente lexicale, faptul că sunt neatestate și reconstituite. [Pl.
-curi. / < fr.
astérisque, cf. lat.
asteriscus, gr.
asteriskos – steluță].
asterisc (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASTERÍSC s. n. semn tipografic (*), care, pus într-un text, indică prezența unei note la subsol sau, înaintea unor elemente lexicale, faptul că sunt neatestate. (< fr.
astérisque, gr.
asteriskos)
asterisc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASTERÍSC, asteriscuri, s. n. Semn tipografic, în formă de stea, care trimite la o notă sau care se pune înaintea elementelor (lexicale) neatestate și reconstituite. –
Fr. astérisque (
lat. lit. asteriscus).
asterisc (Dicționaru limbii românești, 1939)*asterísc n., pl.
urĭ (vgr.
asteriskos, steluță). Steluță, semn tipografic care-țĭ atrage atențiunea.
asterisc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)asterísc (semn grafic)
s. n.,
pl. asteríscuri; semn grafic
*asterisc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)asterisc n. semn, în formă de stea, spre a indica locul într’un text.
asterisc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASTERÍSC, asteriscuri, s. n. Semn grafic în formă de steluță, care se pune după un cuvânt pentru a indica trimiterea la o notă ori înaintea elementelor (lexicale) neatestate și reconstituite etc. — Din
fr. astérisque, lat. asteriscus.