ăstălalt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ẮSTĂLALT, ÁSTĂLALTĂ, ăștialalți, astelalte, pron. dem.,
adj. dem. (
Pop. și
fam.) Acesta (din doi) care este în apropierea noastră, cel mai aproape de noi.
A venit ăstălalt. Partea astălaltă. [
Gen.-
dat. sg.:
ăstuilalt, ăsteilalte și
asteilalte; gen.-
dat. pl.:
ăstorlalți, ăstorlalte]. –
Ăst +
alalt (=
ălalalt).