astâmpăr (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASTẤMPĂR s. n. sg. Odihnă, liniște, tihnă, pace. ◊
Fără astâmpăr =
a) loc. adv. necontenit, întruna;
b) loc. adj. neastâmpărat. [
Var.: (
pop.)
stấmpăr s. n.] – Din
astâmpăra (derivat regresiv).