ăstălalt - explicat in DEX

ăstălalt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ẮSTĂLALT, ÁSTĂLALTĂ, ăștialalți, astelalte, pron. dem., adj. dem. (Pop. și fam.) Acesta (din doi) care este în apropierea noastră, cel mai aproape de noi. A venit ăstălalt. Partea astălaltă. [Gen.-dat. sg.: ăstuilalt, ăsteilalte și asteilalte; gen.-dat. pl.: ăstorlalți, ăstorlalte]. – Ăst + alalt (= ălalalt).

ăstălalt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ắstălalt pr. m., adj. pr. m., g.-d. ắstuilalt, pl. ắștialalți, g.-d. ắstorlalți; f. ắstălaltă, g.-d. ắsteilalte, pl. ástelalte, g.-d. ắstorlalte

ăstălalt (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ẮSTĂLALT, ÁSTĂLALTĂ, ăștialalți, astelalte, pron. dem. Acesta (din doi) care este în apropierea noastră, cel mai aproape de noi. ◊ (Adjectival) Partea astălaltă. [Gen.-dat. sg.: ăstuilalt, asteilalte și ăsteilalte, gen.-dat. pl.: ăstorlalți, ăstorlalte] – Din ăst + alalt (= ălalalt).

ăstălalt (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ẮSTĂLALT, ÁSTĂLALTĂ, ăștialalți, astelalte, pron. dem., adj. pron. dem. (Pop. și fam.) Acesta (din doi) care este în apropierea noastră, cel mai aproape de noi. A venit ăstălalt. Partea astălaltă. [Gen.-dat. sg.: ăstuilalt, ăsteilalte și asteilalte; gen.-dat. pl.: ăstorlalți, ăstorlalte]. – Ăst + alalt (= ălalalt).