aspriŭ - explicat in DEX

aspriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASPRÍU, -IE, asprii, adj. (Rar) Cam aspru² (I 1); (despre vin) cam înțepător la gust. – Aspru² + suf. -iu.

aspriu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASPRÍU, -ÍE, asprii, adj. (Rar) Cam aspru² (I); (despre vin) cam înțepător. – Din aspru² + suf. -iu.

aspriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
aspríŭ, -íe adj. (d. aspru). Est. Cam aspru: must aspriŭ de pere. (Sadov. VR. 1911, 1, 5).

aspriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aspríu (rar) adj. m., f. aspríe; pl. m. și f. aspríi

aspriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASPRÍU, -ÍE, asprii, adj. (Rar) Cam aspru² (I); (despre vin) cam înțepător la gust. — Aspru² + suf. -iu.