aspri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASPRÍ, aspresc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A face să devină sau a deveni aspru
2; a (se) înăspri. – Din
aspru2.aspri (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASPRÍ, aspresc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A face să devină sau a deveni aspru; a (se) înăspri.
2. Tranz. (
Reg.) A scrobi. – Din
aspru2.aspri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)asprí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. asprésc, imperf. 3
sg. aspreá; conj. prez. 3
să aspreáscăaspri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASPRÍ, aspresc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A face să devină sau a deveni aspru
2; a (se) înăspri. Din
aspru2.asprì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)asprì v.
1. a (se) face aspru;
2. a fi aspru.