asprime - explicat in DEX

asprime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASPRÍME, asprimi, s. f. 1. Proprietatea de a fi aspru² (I1); (rar) aspreală. 2. Fig. Atitudine severă față de cineva; severitate, strășnicie. ♦ Vigoare, tărie, forță, putere mare. Asprimea vântului. – Aspru² + suf. -ime.

asprime (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASPRÍME, asprimi, s. f. 1. Proprietatea de a fi aspru² (I 1). 2. Fig. Severitate, strășnicie; faptă sau purtare severă. ♦ Vigoare, tărie. ♦ (Concr., rar, la pl.) Locuri anevoioase, greu de urcat. – Din aspru² + suf. -ime.

asprime (Dicționaru limbii românești, 1939)
aspríme f. Calitatea de a fi aspru. Fig. Intensitate: asprimea geruluĭ. Severitate: asprimea legilor.

asprime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aspríme s. f., g.-d. art. asprímii; pl. asprími

asprime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
asprime f. 1. însușirea lucrurilor aspre (la pipăit sau la gust); 2. purtare aspră; 3. fig. strășnicie: asprimea iernii.

asprime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASPRÍME, asprimi, s. f. 1. Proprietatea de a fi aspru² (I 1); (rar) aspreală. 2. Fig. Atitudine severă față de cineva; severitate, strășnicie. ♦ Vigoare, tărie, forță, putere mare. Asprimea vântului. — Aspru² + suf. -ime.