aspidă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASPÍDĂ, aspide, s. f. (Rar) Șarpe veninos. ♦
Fig. Femeie rea. – Din
sl. aspida.aspidă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)aspídă (aspíde), s. f. – Șarpe veninos.
Gr. ἀσπίδα, probabil prin intermediul
sl. aspida (DAR),
cf. sp. áspid, fr. aspic. Este cuvînt introdus de traducătorii de literatură sacră, dar se mai folosește încă în
Mold.aspidă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASPÍDĂ, aspide, s. f. (Rar) Șarpe veninos. ♦
Fig. Femeie rea. – Slav (
v. sl. aspida <
gr.).
aspidă (Dicționaru limbii românești, 1939)aspídă f., pl.
e (ngr.
aspída, vgr.
áspis, -ídos; vsl.
aspida).
Vechĭ. Viperă.
Azĭ. Fig. Femeĭe foarte rea.
aspidă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aspídă (rar)
s. f.,
g.-d. art. aspídei; pl. aspídeaspidă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aspidă f.
1. un fel de viperă;
2. fig. ființă veninoasă, femeie foarte rea. [Gr. mod.: termen din sf. Scriptură devenit popular (v.
vasilisc)].
aspidă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASPÍDĂ, aspide, s. f. (Rar) Șarpe veninos. ♦
Fig. Femeie rea. — Din
sl. aspida.