asortà - explicat in DEX

asorta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ A aproviziona cu mărfuri variate. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). – Din fr. assortir.

asorta (Dicționar de neologisme, 1986)
ASORTÁ vb. I. tr. 1. A strânge, a așeza la un loc diferite lucruri în vederea formării unui tot armonios. ♦ (refl.) A se potrivi. 2. A aproviziona (un magazin) cu mărfuri variate. [< fr. assortir].

asorta (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
asortá (asortéz, asortát), vb. – A așeza laolaltă, a potrivi. Fr. assortir. – Der. asorti(s)ment, s. n., din fr.

asorta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASORTÁ vb. I. tr. 1. a așeza la un loc diferite lucruri pentru a forma un tot armonios. 2. a aproviziona (un magazin) cu mărfuri variate. II. refl. a se potrivi, a se armoniza. (< fr. assortir)

asorta (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. 1. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). 2. A aproviziona un centru de desfacere cu mărfuri variate. – După fr. assortir.

asorta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
asortá (a ~) vb., ind. prez. 3 asorteáză

asorta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ A aproviziona cu mărfuri variate. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). — Din fr. assortir.

asortà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
asortà v. 1. a pune laolaltă persoane sau lucruri cari se potrivesc; 2. a aproviziona cu mărfuri.