asortare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASORTÁRE, asortări, s. f. Acțiunea de
a (se) asorta. –
V. asorta.asortare (Dicționar de neologisme, 1986)ASORTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) asorta. [<
asorta].
asortare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASORTÁRE, asortări, s. f. Acțiunea de
a (se) asorta.asortare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)asortáre s. f.,
g.-d. art. asortắrii; pl. asortắriasortare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASORTÁRE, asortări, s. f. Acțiunea de
a (se) asorta. —
V. asorta.