asincronism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASINCRONÍSM, asincronisme, s. n. Lipsă de sincronism; caracter asincronic. – Din
fr. asynchronisme.asincronism (Dicționar de neologisme, 1986)ASINCRONÍSM s.n. Caracterul a ceea ce este asincron. ♦ Lipsă de concordanță în timp. ♦ Efect cinematografic dintre coloana vizuală și cea sonoră. [Cf. it.
asincronismo].
asincronism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASINCRONÍSM s. n. caracter asincron. ◊ efect cinematografic bazat pe neconcordanța dintre coloana vizuală și cea sonoră. (< fr.
asynchronisme)
asincronism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASINCRONÍSM, asincronisme, s.
n. Lipsă de sincronism; caracter asincronic. — Din
fr. asynchronisme.