asigura - explicat in DEX

asigura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASIGURÁ, asígur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A³- + sigur (după fr. assurer).

asigura (Dicționar de neologisme, 1986)
ASIGURÁ vb. I. tr. A da o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ceva sigur; a garanta. ♦ tr., refl. A (se) încredința. [P.i. asígur. / < sigur, după it. assicurare, fr. assurer].

asigura (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASIGURÁ vb. I. tr. a da o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ceva sigur; a garanta. II. tr., refl. 1. a(-și) lua măsuri de siguranță, a (se) încredința. 2. a încheia un contract pentru ocrotire materială în caz de boală, de calamități, accidente etc. (după fr. assurer)

asigura (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASIGURÁ, asígur, vb. I. 1. Tranz. A constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. și refl. A (se) încredința. M-a asigurat vărul meu Iancu... că se pregătește un proiect de biruri (ALECSANDRI). 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. – Din a³- + sigur (după fr. assurer).

asigura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
asigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 asígură

asigura (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
asigura v. 1. a încredința; 2. a face un contract cu o societate de asigurare; 3. a se convinge.

asigura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASIGURÁ, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării ele­mentelor asamblate ale unui sistem tehnic. — A³ + sigur (după fr. assurer).