asignat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASIGNÁT, asignate, s. n. Nume dat în trecut bancnotei în unele țări. – Din
fr. assignat.asignat (Dicționar de neologisme, 1986)ASIGNÁT s.n. Hârtie-monedă franceză, emisă în timpul revoluției din 1789. [< fr.
assignat].
asignat (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASIGNÁT s. n. hârtie-monedă convertibilă în aur, garantată în ipotecă asupra domeniilor statului. (< fr.
assignat)
asignatASIGNÁT, -Ă, asignați, -te, adj. v.
ASIGNA. – [NODEX]
asignat (Dicționaru limbii românești, 1939)*asignát n., pl.
e. (fr.
assignat). Hîrtie-monetă (în timpu mariĭ revoluțiunĭ franceze) a căreĭ valoare era
asignată pe bunurĭ naționale (1790-1796).
asignat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)asignát s. n.,
pl. asignáteasignat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)asignat n. hârtie-monedă emisă în timpul Revoluțiunii franceze (dela 1790— 1796).
asignat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASIGNÁT, asignate, s. n. Nume dat în trecut bancnotei în unele țări. — Din
fr. assignat.