asietă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASIÉTĂ, asiete, s. f. 1. Înclinare longitudinală a unei nave din cauza repartizării neuniforme a încărcăturii.
2. Mod de fixare a impozitelor datorate statului. [
Pr.:
-si-e-] – Din
fr. assiette.asietă (Dicționar de neologisme, 1986)ASIÉTĂ s.f.
1. (
Mar.) Înclinare longitudinală a unei nave, datorită repartizării neuniforme a încărcăturii sau a balastului. ♦ (
Av.) Unghi format de linia de zbor a unui avion cu orizontala.
2. (
Fin.) Mod de așezare a impozitelor. [Pron.
-si-e-. / < fr.
assiette].
asietă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASIÉTĂ s. f. 1. poziție a planului de bază al unei (aero)nave față de planul orizontal. 2. (fin.) mod de așezare a impozitelor către stat. (< fr.
assiette)
asietă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)asiétă (-si-e-) s. f.,
g.-d. art. asiétei; pl. asiéteasietă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASIÉTĂ, asiete, s. f. 1. Înclinare longitudinală a unei nave din cauza repartizării neuniforme a încărcăturii.
2. Mod de fixare a impozitelor datorate statului. [
Pr.:
-si-e-] — Din
fr. assiette.