asiduu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASÍDUU, -Ă, asidui, -ue, adj. Care manifestă, arată asiduitate; stăruitor, perseverent, tenace. [
Pr.:
-du-u] – Din
fr. assidu, lat. assiduus.asiduu (Dicționar de neologisme, 1986)ASÍDUU, -Ă adj. Silitor, sârguincios, stăruitor, zelos. ♦ Perseverent, insistent. [Pron.
-du-u. / < fr.
assidu, it.
assiduo, lat.
assiduus].
asiduu (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASÍDUU, -Ă adj. stăruitor, perseverent, insistent. (< fr.
assidu, lat.
assiduus)
asiduu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASÍDUU, -UĂ, asidui, -ue, adj. Stăruitor, sârguincios, zelos. –
Fr. assidu (
lat. lit. assiduus).
asiduu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)asíduu (-du-u) adj. m.,
pl. asídui (-dui); f. asíduă (-du-ă), pl. asídue (-du-e)asiduu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)asiduu a. stăruitor, exact. ║ adv. fără preget.
asiduu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASÍDUU, -UĂ, asidui, -ue, adj. Care manifestă, arată asiduitate; stăruitor, perseverent, tenace. [
Pr.:
-du-u]— Din
fr. assidu, lat. assiduus.asiduŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*asíduŭ, -ă adj. (lat.
asíduus). Harnic, activ. Adv. A lucra asiduŭ.