asfalta - explicat in DEX

asfalta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). – Din fr. asphalter, germ. asphaltieren.

asfalta (Dicționar de neologisme, 1986)
ASFALTÁ vb. I. tr. A acoperi (o șosea, o stradă etc.) cu asfalt. [< fr. asphalter].

asfalta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASFALTÁ vb. tr. a acoperi cu asfalt. (< fr. asphalter)

asfalta (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
asfalta, asfaltez, v. i. (prst.) a acosta potențialii clienți

asfalta (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt. – Fr. asphalter (germ. asphaltieren).

asfalta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
asfaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asfalteáză

asfalta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASFALTÁ, asfaltez, vb. I. Tranz. A acoperi un drum, un teren etc. cu un strat de asfalt (2). — Din fr. asphalter, germ. asphaltieren.