asezonare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASEZONÁRE, asezonări, s. f. Faptul de
a asezona. –
V. asezona.asezonare (Dicționar de neologisme, 1986)ASEZONÁRE s.f. Acțiunea de a asezona și rezultatul ei. [<
asezona].
asezonare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)asezonáre s. f.,
g.-d. art. asezonắrii; pl. asezonắriasezonare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASEZONÁRE, asezonări, s. f. (
Livr.) Faptul de
a asezona. —
V. asezona.