asfalt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASFÁLT, asfalturi, s. n. 1. Rocă sedimentară, brună-neagră, formată prin bituminizarea unor substanțe organice sau prin oxidarea și polimerizarea petrolului.
2. Amestec de bitum cu materiale minerale, întrebuințat mai ales la pavarea drumurilor. ♦ Drum, loc asfaltat. – Din
fr. asphalte.asfalt (Dicționar de neologisme, 1986)ASFÁLT s.n. Amestec natural sau artificial de bitum cu alte materiale minerale, întrebuințat mai ales la pavarea drumurilor. [Pl.
-turi. / < fr.
asphalte, cf. lat.
asphaltus, gr.
asphaltos].
asfalt (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASFÁLT s. n. 1. rocă sedimentară, solidă, neagră, dintr-un amestec de bitum cu alte materiale minerale, în special pentru asfaltarea drumurilor. 2. orice îmbrăcăminte rutieră pe bază de bitum. (< fr.
asphalte, lat.
asphaltus, gr.
asphaltos)
asfalt (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASFÁLT, asfalturi, s. n. Amestec de bitum cu materiale minerale, întrebuințat mai ales la pavarea drumurilor. –
Fr. asphalte.asfalt (Dicționaru limbii românești, 1939)*asfált n. (vgr.
ásphalios, f., bitum). Un fel de smoală care, amestecată cu nisip, petriș și var, servește la pavat.
asfalt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!asfált s. n., (sorturi)
pl. asfálturiasfalt (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)asfalt n.
1. un fel de smoală solidă cu care se aștern stradele;
2. trotoar cu asfalt.
asfalt (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASFÁLT, (
3)
asfalturi, s. n. 1. Rocă sedimentară, brună-neagră, formată prin bituminizarea unor substanțe organice sau prin oxidarea și polimerizarea petrolului.
2. Amestec de bitum cu materiale minerale, întrebuințat mai ales la pavarea drumurilor. ♦ Drum, loc asfaltat.
3. Tip de asfalt (2). — Din
fr. asphalte.