așezământ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AȘEZĂMẤNT, așezăminte, s. n. Instituție creată pentru o activitate de folos obștesc. ◊
Așezământ cultural (sau
de cultură) = instituție care duce o acțiune organizată de propagare a culturii. –
Așeza +
suf. -(ă)mânt.