așezământ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AȘEZĂMẤNT, așezăminte, s. n. Instituție creată pentru o activitate de folos obștesc. ◊
Așezământ cultural (sau
de cultură) = instituție care duce o acțiune organizată de propagare a culturii. –
Așeza +
suf. -(ă)mânt.așezământ (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AȘEZĂMẤNT, așezăminte, s. n. 1. (În
expr.)
Așezământ cultural (sau
de cultură, adesea eliptic) = instituție care duce o acțiune organizată de propagare a culturii în mase.
2. (Rar, la
pl.) Așezări omenești.
3. (
Înv.) Nume dat Vechiului și Noului Testament. – Din
așeza +
suf. -(ă)mânt.așezământ (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)așezămấnt, -uri, (aședzământ), s.n. –
1. Locuință stabilă (Papahagi 1925).
2. Casă, gospodărie, așezare: „De-oi trăi și n-am ticneală / Nici aședzământ în țară...” (Papahagi 1925: 205). – Din așeza + (ă)mânt.
așezământ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)așezămấnt s. n.,
pl. așezămínteașezământ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)așezământ n.
1. stabiliment, instituțiune;
2. dispozițiune, înțelegere, tocmeală;
3. statut;
4. Tr. (de nuntă) logodnă.
așezământ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AȘEZĂMẤNT, așezăminte, s. n. Instituție creată pentru o activitate de folos obștesc. ◊
Așezământ cultural (sau
de cultură) = instituție care duce o acțiune organizată de propagare a culturii. —
Așeza +
suf. -(ă)mânt.