așeza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AȘEZÁ, așéz, vb. I.
I. 1. Refl. și
tranz. A (se) pune pe ceva sau undeva pentru a ședea sau a face să șadă. ◊
Expr. (
Refl.)
A se așeza în pat = a se întinde în pat; a se culca.
A se așeza la lucru = a începe să facă o treabă. ♦
Refl. A poposi. ♦
Refl. (Despre păsări sau insecte) A se lăsa din zbor pe ceva pentru a se odihni. ♦
Refl. A se așterne formând un strat. ♦
Refl. (Despre lichide în fermentație) A se limpezi. ♦
Refl. Fig. A se potoli, a se liniști.
2. Refl. A se stabili într-o localitate, într-un loc.
II. 1. Tranz. și
refl. A (se) pune într-o anumită ordine; a (se) rândui, a (se) aranja.
2. Intranz. (
Pop.) A pune la cale; a proiecta, a plănui.
III. Tranz. 1. (Rar) A înfățișa un fapt într-o anumită lumină.
2. (
Înv.) A dispune, a decreta, a hotărî; a institui, a statornici, a fixa.
IV. Tranz. A procura cuiva o situație mai bună; a căpătui. ♦ A instala pe cineva într-o funcție. –
Lat. *assediare.