asemănător - explicat in DEX

asemănător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oáre, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; similar, asemenea, analog, asemănat. – Asemăna + suf. -ător.

asemănător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oáre, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; care este la fel (cu...); similar. – Din asemăna + suf. -(ă)tor.

asemănător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
asemănătór adj. m., pl. asemănătóri; f. sg. și pl. asemănătoáre

asemănător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oare, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; similar, asemenea, analog, asemănat. — Asemăna + suf. -ător.