aselenizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASELENIZÁRE, aselenizări, s. f. Faptul de
a aseleniza; alunizare –
V. aselenizaaselenizare (Dicționar de neologisme, 1986)ASELENIZÁRE s.f. Acțiunea de a aseleniza; alunizare. [<
aseleniza].
aselenizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aselenizáre s. f.,
g.-d. art. aselenizắrii; pl. aselenizắriaselenizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASELENIZÁRE, aselenizări, s. f. Faptul de
a aseleniza; alunizare. —
V. aseleniza.