asemănare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASEMĂNÁRE, asemănări, s. f. Faptul de a (se) asemăna; analogie, similitudine. ◊
Loc. adv. După chipul și asemănarea cuiva = întocmai, leit, la fel (cu cineva sau cu ceva). ◊
Loc. adv. și adj. Fără asemănare = extraordinar, incomparabil. ♦ (
Mat.) Corespondență între punctele a două figuri în care raportul lungimilor segmentelor omoloage este constant. –
V. asemăna.