asemănător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oáre, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; similar, asemenea, analog, asemănat. –
Asemăna +
suf. -ător.asemănător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oáre, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; care este la fel (cu...); similar. – Din
asemăna +
suf. -(ă)tor.asemănător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)asemănătór adj. m.,
pl. asemănătóri; f. sg. și
pl. asemănătoáreasemănător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oare, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; similar, asemenea, analog, asemănat. —
Asemăna +
suf. -ător.