ascunzătoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASCUNZĂTOÁRE, ascunzători, s. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. –
Ascunde +
suf. -ătoare.ascunzătoare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASCUNZĂTOÁRE, ascunzători, s. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. – Din
ascunz (
prez. ind. al lui
ascunde) +
suf. -ătoare.ascunzătoare (Dicționaru limbii românești, 1939)ascunzătoare f., pl.
orĭ. Loc de ascuns (de stat ascuns):
a te răpezi [!] din ascunzătoare. – Vechĭ
ascunsoare.ascunzătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ascunzătoáre s. f.,
g.-d. art. ascunzătórii; pl. ascunzătóriascunzătoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ascunzătoare f. loc de ascuns, de pândă.