ascunde (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ascúnde (ascúnd, ascúns), vb. –
1. A pune într-un loc ferit. –
2. A tăinui. –
Mr. ascundu, ascundire, megl. șcund, istr. ascundu. Lat. abscondĕre (Pușcariu 139; Candrea-Dens., 97; REW 41; DAR);
cf. it
(n)ascondere, v. prov.,
v. fr. escondre, cat. ascondir, v. sp.,
v. port. asconder. Part. și
perf. simplu reproduc
lat. absconsum, absconsi, forme paralele cu
absconditum, abscondi(di), ca
it. ascoso, v. sp. en ascuso, a escuso (
RFE, 1919, 24).
Der. ascuns, s. n. (ascunzătoare);
ascunsă, s. f. (
înv., secret);
ascunzătoare, s. f. (loc în care se poate ascunde);
ascunzător, adj. (prefăcut, care se ascunde);
ascunzătură, s. f. (ascunzătoare);
ascunziș, s. n. (loc tainic);
(v-ați) ascunsele, s. f. (joc de copii în care toți se ascund în afară de unul care îi caută), de la întrebarea
v-ați ascuns?, interpretată ca
s.