ascuns (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASCÚNS1 s. n. Faptul de
a (se) ascunde. ◊
De-a ascunsul sau
de-a (v-ați) ascunselea = numele unui joc de copii în care toți jucătorii se ascund, afară de unul, care îi caută pe ceilalți. ◊
Loc. adv. În sau
pe (sub) ascuns = tainic, pe furiș. –
V. ascunde.ascuns (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASCÚNS2, -Ă, ascunși, -se, adj. 1. Care nu este încă descoperit, valorificat sau folosit.
Resurse ascunse. 2. (Despre oameni) Care are obiceiul să-și ascundă gândurile sau faptele. ♦ (Despre faptele, gândurile, intențiile oamenilor) Care nu este dezvăluit nimănui. –
V. ascunde.ascuns (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASCÚNS1 s. n. 1. (În
expr.)
De-a ascunsul sau
de-a (v-ați) ascunselea = numele unui joc de copii, în care toți jucătorii se ascund, afară de unul, care îi caută pe ceilalți.
În sau
pe (sub) ascuns = în taină, pe furiș.
2. (
Înv.) Loc tăinuit, ascunzătoare, ascunziș. [Formă gramaticală: (în
expr.)
ascunselea]. –
V. ascunde.ascuns (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASCÚNS2, -Ă, ascunși, -se, adj. 1. Așezat astfel încât să nu poată fi văzut sau găsit de alții. ♦ Nefolosit, nevalorificat; nedescoperit.
2. Care are obiceiul să-și ascundă gândurile sau faptele. ♦ Tainic, tăinuit; misterios.
Gând ascuns. –
V. ascunde.ascuns (Dicționaru limbii românești, 1939)ascúns, -ă adj. Acoperit, secret:
loc ascuns. Fig. Tăcut, necomunicativ:
om ascuns. S. n., pl.
urĭ. Ascundere repetată:
am perdut [!] timpu cu ascunsu. Vechĭ. S. f. și n., pl.
urĭ. Taĭnă.
De-a ascunsu saŭ n. pl.
de-a ascunsele, joc copilăresc în care uniĭ se ascund și altu-ĭ caută.
În ascuns orĭ
pe ascuns, în secret, pe furiș, în taĭnă.
ascuns (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ascúns s. n.ascuns (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ascuns a. pitit, tainic. ║ n. starea lucrului ascuns: taină;
pe ascuns, pe furiș. ║ f. pl.
ascunsele (
d´a), joc de copii în care unul închide ochii până s´ascund ceilalți și se duce apoi să-i caute.
ascuns (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASCÚNS1 s. n. Faptul de
a (se) ascunde. ◊ De-a ascunsul sau
de-a (v-ați) ascunselea = numele unui joc de copii în care toți jucătorii se ascund, afară de unul, care îi caută pe ceilalți. ◊
Loc. adv. În sau
pe (sub) ascuns = tainic, pe furiș. —
V. ascunde.ascuns (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASCÚNS2, -Ă, ascunși, -se, adj. 1. Care nu este încă descoperit, valorificat sau folosit.
Resurse ascunse. 2. (Despre oameni) Care are obiceiul să-și ascundă gândurile sau faptele. ♦ (Despre faptele, gândurile, intențiile oamenilor) Care nu este dezvăluit nimănui. —
V. ascunde.