ascensional (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASCENSIONÁL, -Ă, ascensionali, -e, adj. Care tinde sau face să suie.
Mișcare ascensională. [
Pr.:
-si-o-] – Din
fr. ascensionnel.ascensional (Dicționar de neologisme, 1986)ASCENSIONÁL, -Ă adj. (
Rar) Care tinde să urce; suitor, urcător. [Pron.
-si-o-. / < fr.
ascensionnel].
ascensional (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASCENSIONÁL, -Ă adj. care tinde să urce; suitor, urcător. (< fr.
ascensionnel)
ascensional (Dicționaru limbii românești, 1939)*ascensionál, -ă adj. (d.
ascensiune; fr.
ascensionnel). Care tinde să se suĭe orĭ să se facă să se suĭe un lucru: mișcare, forță ascensională.
ascensional (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ascensionál (-si-o-) adj. m.,
pl. ascensionáli; f. ascensionálă, pl. ascensionáleascensional (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASCENSIONÁL, -Ă, ascensionali, -e, adj. Care tinde sau face să suie.
Mișcare ascensională. [
Pr.:
-si-o-] — Din
fr. ascensionnel.