ascendent - explicat in DEX

ascendent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., subst. 1. adj. Care urcă, suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ (Fig.) Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m., s. f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant.

ascendent (Dicționar de neologisme, 1986)
ASCENDÉNT, -Ă adj. 1. Urcător, suitor. 2. (Fig.) În dezvoltare progresivă. // s.m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. // s.n. Autoritate morală, influentă (asupra cuiva). [< fr. ascendant, it. ascendente < lat. ascendens].

ascendent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASCENDÉNT, -Ă I. adj. 1. urcător, suitor; ascensiv. ◊ (despre un astru) care se înalță deasupra liniei orizontului. 2. (fig.) în dezvoltare progresivă. II. s. m. f. rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. III. s. n. 1. înălțare a unui astru deasupra orizontului. 2. (astrol.) parte a cerului deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic, la naștere. 3. autoritate morală, influență (asupra cuiva). (< fr. ascendant, lat. ascendens)

ascendent (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASCENDÉNT¹ s. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală, influență. – Lat. lit. ascendens, -ntis (fr. ascendant).

ascendent (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASCENDÉNT², -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Gamă ascendentă = gamă care urcă de la tonuri grave la tonuri înalte. Linie ascendentă = linie genealogică care suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară; (la pl. m.) strămoși. – Lat. lit. ascendens, -ntis (fr. ascendant).

ascendent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ascendént, -ă adj. (lat. ascéndens, -éntis). Suitor: mișcare ascendentă. S. m. Strămoș. S. n., pl. e Astr. Mișcarea uneĭ planete deasupra orizontuluĭ. Fig. Autoritate, putere, influență asupra cuĭva. V. suitor.

ascendent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ascendént¹ (suitor, progresiv, rudă din generații anterioare) adj. m., s. m., pl. ascendénți; adj. f., s. f. ascendéntă, pl. ascendénte

ascendent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ascendént² (înălțare a unui astru, semn zodiacal, autoritate morală) s. n.

ascendent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ascendent a. care merge urcându-se: mișcare ascendentă. ║ n. fig autoritate morală, influență. ║ m. pl. părinții din care ne tragem (tată, moș).

ascendent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f., s.n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asu­pra”) Autoritate morală. 4. S. n. (Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. — Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant.