artificios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARTIFICIÓS, -OÁSĂ, artificioși, -oase, adj. (Rar) Artificial. [
Pr.:
-ci-os] – Din
lat. artificiosus.artificios (Dicționar de neologisme, 1986)ARTIFICIÓS, -OÁSĂ adj. Artificial (
2); nesincer, prefăcut, viclean. [Pron.
-ci-os. / cf. fr.
artificieux, lat.
artificiosus].
artificios (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARTIFICIÓS, -OÁSĂ adj. artificial (2). (< fr.
artificieux, lat.
artificiosus)
artificios (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARTIFICIÓS, -OÁSĂ, artificioși, -oase, adj. (Rar) Artificial. [
Pr.:
-ci-os] –
Lat. lit. artificiosus.artificios (Dicționaru limbii românești, 1939)*artificiós, -oásă adj. (lat.
artificiosus). Plin de artificiĭ, șiret:
purtare artificioasă. Adv. Cu viclenie.
artificios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)artificiós (-ci-os) adj. m.,
pl. artificióși; f. artificioásă, pl. artificioáseartificios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARTIFICIÓS, -OÁSĂ, artificioși, -oase, adj. (Rar) Artificial (
1). [
Pr.:
-ci-os] —
Din lat. artificiosus.