arseniură - explicat in DEX

arseniură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARSENIÚRĂ, arseniuri, s. f. Combinație a arsenicului cu un metal. [Pr.: -ni-u-] – Din fr. arséniure.

arseniură (Dicționar de neologisme, 1986)
ARSENIÚRĂ s.f. Compus al arsenului cu un metal. [Pron. -ni-u-. / < fr. arséniure].

arseniură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARSENIÚRĂ s. f. compus al arsenului cu un metal. (< fr. arséniure)

arseniură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARSENIÚRĂ, arseniuri, s. f. Combinație a arsenului cu un metal. [Pr.: -ni-u-] – Fr. arséniure.

arseniură (Dicționaru limbii românești, 1939)
*arseniúră f., pl. ĭ. Chim. Aliaj de sulf.

arseniură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arseniúră (-ni-u-) s. f., g.-d. art. arseniúrii; pl. arseniúri

arseniură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARSENIÚRĂ, arseniuri, s. f. Combinație a arsenicului cu un metal. [Pr.: -ni-u-] — Din fr. arséniure.