arsenios - explicat in DEX

arsenios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARSENIÓS adj. (În sintagma) Acid arsenios = acid al arsenicului, stabil numai în soluții apoase. [Pr.: -ni-os] – Din fr. arsénieux.

arsenios (Dicționar de neologisme, 1986)
ARSENIÓS adj.m. Acid arsenios = oxiacid al arsenului. [Pron. -ni-os. / cf. fr. arsénieux].

arsenios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARSENIÓS, -OÁSĂ adj. acid ~ = oxiacid al arsenului; anhidridă õasă = trioxid al arsenului, pulbere fină, albă, cu miros de usturoi, foarte toxică; arsenic¹; șoricioaică. (< fr. arsénieux)

arsenios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)
ARSENIÓS s. n.^{Vezi nota} (În sintagma) Acid arsenios = acid al arsenicului, stabil numai în soluții apoase. [Pr.: -ni-os] – Din fr. arsénieux.

arsenios (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARSENIÓS, arsenioși, adj. m. (În expr.) Acid arsenios = oxiacid al arsenului. [Pr.: -ni-os] – După fr. arsénieux.

arsenios (Dicționaru limbii românești, 1939)
*arseniós, -oásă adj. (d. arsenic). Chim. Se zice de acidele formate din arsenic și oxigen, cum e veninu numit șoricĭoaĭcă.

arsenios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!arseniós (-ni-os) adj. m., pl. arsenióși

arsenios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arsenios a. se zice de acide formate din arsenic și oxigen: otrava numită «șoricioaică» e un acid arsenios.

arsenios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARSENIÓS, -OÁSĂ, arsenioși, -oase, adj. (În sintagmele) Acid arsenios = acid al arsenicului, stabil numai în soluții apoase. Anhidridă arsenioasă = arsenic (1). [Pr.: -ni-os] — Din fr. arsénieux.