arsenit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARSENÍT, arseniți, s. m. Sare a acidului arsenios. – Din
fr. arsénite.arsenit (Dicționar de neologisme, 1986)ARSENÍT s.m. Sare a acidului arsenios. [Pl.
-iți. / < fr.
arsénite].
arsenit (Marele dicționar de neologisme, 2000)ARSENÍT s. m. sare a acidului arsenios. (< fr.
arsénite)
arsenit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARSENÍT, arseniți, s. m. Sare a acidului arsenios. –
Fr. arsénite.arsenit (Dicționaru limbii românești, 1939)*arsenít m. și n., pl.
e. Chim. Sare formată din acid arsenios și un oxid.
arsenit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arsenít s. m.,
pl. arseníțiarsenit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARSENÍT, arseniți, s. m. Sare a acidului arsenios. — Din
fr. arsénite.