aromi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AROMÍ, aromesc, vb. IV.
1. Intranz. A fi cuprins de un somn ușor, superficial; a dormita; a ațipi.
2. Tranz. A ameți cu un miros îmbătător.
3. Tranz. Fig. A potoli, a liniști. [
Var.: (
înv.)
aromá vb. I] –
Et. nec.aromi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AROMÍ, aromesc, vb. IV.
1. Intranz. A fi cuprins de un somn ușor și plăcut; a ațipi; a dormita.
2. Tranz. A ameți printr-un miros îmbătător.
3. Tranz. Fig. A potoli, a liniști. [
Var.: (
înv.)
aromá vb. I]
aromi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aromí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. aromésc, imperf. 3
sg. aromeá; conj. prez. 3
să aromeáscăaromì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aromì v. (transitiv)
1. a ameți prin miros îmbătător:
florile m´au aromit și somn greu am adormit POP.;
2. (intransitiv) a adormi ușor, a ațipi. [Dela
aromă, mirodenie; primitiv: a afuma cu mirodenii, sens încă conservat de Mold.
aromit].
aromi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AROMÍ, aromesc, vb. IV.
1. Intranz. A fi cuprins de un somn ușor (și scurt); a ațipi.
2. Tranz. A ameți cu un miros îmbătător.
3. Tranz. (Rar)
Fig. A potoli, a liniști. [
Var.: (
înv.)
aromá vb. I] —
Et. nec.