arogant - explicat in DEX

arogant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AROGÁNT, -Ă, aroganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se poartă cu aroganță; care arată, trădează aroganță. – Din fr. arrogant, lat. arrogans, -ntis.

arogant (Dicționar de neologisme, 1986)
AROGÁNT, -Ă s.m. și f. Încrezut, înfumurat; obraznic. [Cf. fr. arrogant, lat. arrogans].

arogant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AROGÁNT, -Ă adj. (și s.) care manifestă aroganță. (< fr. arrogant, lat. arrogans)

arogant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AROGÁNT, -Ă, aroganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se poartă cu aroganță. – Fr. arrogant (lat. lit. arrogans, -ntis).

arogant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*arogánt, -ă adj. (lat. árrogans, -ántis). Obraznic, țanțoș. Adv. În mod arogant.

arogant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arogánt adj. m., pl. arogánți; f. arogántă, pl. arogánte

arogant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arogant a. care se crede mai presus ca alții. ║ adv. obraznic.

arogant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AROGÁNT, -Ă, aroganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se poartă cu aroganță; care arată, trădează aroganță; înfumurat, impertinent. — Din fr. arrogant, lat. arrogans, -ntis.