aromâncă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AROMẤNCĂ, aromânce, s. f. Femeie care face parte din populația de limbă română ce trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). –
Aromân +
suf. -că.aromâncă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AROMẤNCĂ, aromânce, s. f. Aromână
(1). – Din
aromân +
suf. -că.aromâncă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aromấncă s. f.,
g.-d. art. aromấncei; pl. aromấncearomâncă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AROMẤNCĂ, aromânce, s. f. Femeie care face parte din populația de limbă română ce trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). —
Aromân +
suf. -că.